Agonia si extazul valorilor (unde e formula magica a fericirii?)

Agonia si extazul valorilor (unde e formula magica a fericirii?)

file451294959608

 

Viaţa necercetată nu merită trăită. ~ Socrate

Putere interioară e atunci când iluziile ţi se lovesc de pământ, dar tu reuşeşti să nu te pierzi în cadere. Sub tăcuta disperare revarsată subit, ca un vulcan, peste rutina vieţii, zace sursa nesfârşită de putere. Acolo zac amorţite şi pasiuni prăfuite, vocaţii dezgolite de urgenţă şi ardoare, setea de libertate. Acolo găseşti şi adevărul dinlăuntrul tău, singura busolă capabilă de a-ţi săvârşi destinul. Când apatia se luptă cu încercări obosite de a-ţi găsi scopul, de a te simţi util, de a juca un rol măreţ pe scena lumii, şi busola internă încremeneşte în acest război al direcţiilor. Dar nu pentru mult timp. Frate de sânge al instinctului de supravieţuire e căutarea cu încăpăţânare a fericirii. Şi ea nu permite lâncezirea prelungită fără a o contesta. Disperarea vine acum ca protest suprem care îţi poate reconstrui viaţa: te trage inapoi din letargia trăirii fără scop, îndepărtat de valorile tale intrinseci.

Polaritățile îți sunt două personaje care se luptă pentru supremație:

1. Ego-ul care se zvârcolește și condamnă: “Nu-ți găsești liniștea pentru că viața ta nu e pusă în ordine!”

2. Spiritul care șoptește, timid: “Odată ce-ți găsești liniștea, viața se va pune singură în ordine.”

Ego-ul caută să fie validat de societate şi singura lui opţiune e alinierea la presiuni exterioare. Spiritului n-ar putea să-i pese mai puţin de orice altă validare care nu-şi are sursa în propriul sistem de valori. Din acest conflict se înalţă, fără scrupule şi persistentă, presiunea senzaţiei de blocaj în propria existenţă inmărmurită, presiunea comparaţiei cu iarba verde-viu a vecinului, presiunea de a nu aluneca pe veci în resemnare. Ce moment mai propice pentru a-ţi elucida sensul pe pământ şi a pune semn de prioritate pentru valorile tale, fără întârziere şi fără condiţii?

Valorile sunt dorinţe, concepte, simţăminte la care te întorci mereu şi care sădesc o mulţumire intrinsecă atunci când sunt trăite. Valorile sunt aliniate cu ce contează cel mai mult pentru tine, dincolo de condiţionările lumii cărora le-ai căzut (sau nu) pradă. Valorile trăite sunt, în final, disiparea oricărui conflict interior, contopirea cu liniştea momentului prezent.

tumblr_lel9rppUrY1qb6t6wo1_400Valorile sunt răspunsuri la întrebari ca:

Ce mă face cel mai fericit şi de ce?

Ce îmi doresc să trăiesc din plin?

 Ce înseamnă pentru mine bucuria?

 Dacă aş trai acest lucru (şi cu siguranţă l-am trăit cândva), golul interior mi s-ar umple de veselie, viaţă şi sens?

Adevărul vremurilor noastre e că timpul nu există propriu-zis și că se resfrânge asupra omului precum o iluzie. Conform fizicianului englez Julian Barbour, totul se petrece „acum”. Au zis-o şi Schopenhauer, Einstein, Hawking şi lista continuă. Mai mult, creierul modifică o imagine păstrată în memorie de fiecare dată când o accesează. Deci regretul pentru trecut – devenit mai mult imaginaţie decât accurate memory – şi proiecţiile compulsive în viitor te pot purta în abisuri nemărginite si, finalmente, inutile. Ieşi din gaura neagră a intoxicării de sine învăţând că prezentul e tot ce ai. Luciditatea simţurilor îţi dă de ştire că prelungirea voită a suferinţei e de prisos.

Disperarea, deşi vine cu intenţia pozitivă a trezirii din apatie, e o energie la fel de nestatornică ca euforia condiţionată de ceva din afara ta. Agonia şi extazul nu sunt sădite de prezenţa sau absenţa cuiva, de succes sau respingere, ci de valorile aruncate în gaura neagră a uitării. Aşa că nu te mai refugia în ce ai avut odată şi nici nu te învălui proverbial într-o încurajare: “Voi fi fericit cândva. Speranţa moare ultima”. Prezentul e tot ce vei avea vreodată. Şi prezentul are calitatea de a se expanda, făcând loc şi pentru ce preţuieşti mai presus de toate. Dacă mintea împinge trăirea valorilor în iluzia unui viitor mai îngăduitor, atunci universul interior se aliniază exact cu prioritatea setată acum. De aici capcana dorinţei împlinite când va vrea Domnul, când norocul va surâde, karma se va purifica, când, când, când…

Fiecare dimineaţă ne găseşte doritori de a simţi viaţa pulsând, de a prinde fericirea din urmă. În schimb, prea des ne surprindem făcând recensământ al eşecurilor şi incertitudinilor, într-un day-dreaming care ne fură de energia necesară reconstruirii. În final, salvarea nu stă în urzeala zeilor sau aşezarea planetelor, ci în decizia proprie. De a urma busola interioară către aducerea valorilor în material, a aprinde propria stea călăuzitoare, a răspunde decisiv la întrebarea: Ce înseamnă pentru mine bucuria de a trăi?

În această viaţă, contrariile sunt cele care ne împing inainte. Aceleaşi contrarii pe care le întâlnim în lume se află şi în noi. De aceea, ego-ul trebuie să cunoască sufletul, îndoiala să întâlnească credinţa tăcută din noi, convenţionalul să dea bineţe cu rebelul însetat de aventură. Fiecare valenţă are nevoie de contrariul ei, pentru ca omul să ajungă să se cunoască pe sine şi, intregit fiind, să-şi ridice toiagul şi să meargă înainte cu o nou-aflată înţelepciune.

 „- What do you do when it’s all over?”

„- You get up and start again.”

Pentru că natura omului e să spere din nou, să iubească din nou, să încerce din nou.

Cu drag şi bună regăsire,

Dona Sasarman

(4) Comentarii

  • CONA
    23 May 2017

    Comentariu
    Ai prins esenta, ca intotdeauna…f. bine spus.
    Bine ai revenit.

  • Stefan
    23 May 2017

    Buna Dona, ma bucur sa reintalnesc cuvintele tale pline de sens. Ma lupt si eu de multa vreme cu contradictia asta din mine, ego-ul care cere recunoastere din partea societatii, si spiritul care aduce adevarata liniste interioara prin sine. Cand invinge ego-ul, lumea mea nu pare in ordine, dar cand spiritul se face simtit, totul pare exact cum trebuie sa fie. Multumesc ca ai reusit sa cristalizezi ideea atat de profund si sa ii dai valoare!

    • Dona
      23 May 2017

      Ia uite un rezumat al articolului intr-un scurt paragraf! Multumesc si eu pentru impartasire :)

Lasă un răspuns către CONA cancel reply