Te condamni singur la viata. Sau la lipsa ei.

Te condamni singur la viata. Sau la lipsa ei.

 

Alex-Stoddard-04

 

A fi în viaţă e temporar inevitabil, a trăi e o alegere.

De care unii se dezic cu insistenţă.

Atunci când îşi pun singuri pecetea amorţirii, când singuri aleg o trecere prin viaţă cu neviaţa freamătând în ei. Când preferă să-şi vândă potenţiala fericire pe o amară comoditate a lipsei de putinţă. Mulţi se condamnă la moarte în timpul vieţii, îmbiaţi de leacurile ei care paralizează simţurile, pun dorinţele pe modul silenţios şi promit un drum nestingherit de presiunea efortului.

Sunt toţi discipoli ai lui Iuda, care îşi sărută cu un zâmbet virusat de trădare dumnezeul din ei, sensul propriilor existenţe. Şi pentru ca abandonarea de sine să fie totală, se leapădă şi de oamenii care i-au iubit fără condiţii, sacrificându-şi nevoile şi identitatea. De bunăvoie şi siliţi de laşitate strivesc corola de minuni a lumii lor.

Lor să nu le predicaţi visuri care sunt greu de câştigat, nu le pretindeţi să se mai agaţe de pasiuni şi ambiţii. Nu le arătaţi nimic din ce le-ar putea învia dorinţa, pentru că inima nu li se va tulbura, dar se vor revolta împotriva voastră.

În schimb, pe alţii mă întreb ce dureri şi năzuinţe le bântuie sufletul şi le pun în acţiune puterea interioară, de caută izbăvire în atâta încercare, îngenunchere şi zvârcolire. Neobosiţi de piedici, fac un ritual din zbatere, animaţi de a-şi depăşi propria condiţie. Dar spiritul acestora joacă ping-pong între aspiraţii şi neîncredere, jonglează cu pofta de viaţă şi greutatea trăirii. Neajunsurile îi împing către înţelegere, îi întorc spre esenţă şi simplitatea fericirii. Dar drumul către împlinire le este şi izbăvire şi poticnire şi îşi ratează succesul, orbiţi de amalgamul de valori neclare şi conflicte interioare. Dar se ridică pentru a mia oară din eşecuri emoţionale, doar cât să-şi reia drumul ameţitor pe roata cobailor din laboratorul destinului.

Iar alţii se plimbă prin viaţă cu propria ediţie a Bibliei în buzunar, rezumată la şase cuvinte: “Crede şi ţi se va da”. Și încă patru: “Iubeşte şi ai deja”. Pentru ei, unde domneşte simpla pasiune de a fi şi de a face, nu există îndoială. Unde există iubire, nu există delăsare şi nici renunţare. Unde există viziunea succesului, nu pot rodi seminţele eşecului. Aceşti supraoameni, după cum sunt văzuţi de cei mai muritori decât ei, sunt puşi în mişcare de un impuls intrinsec de a trăi pe muchie de cuţit, de un curaj şi o ardoare care anihilează orice frică şi limitare din calea lor. Aceştia pare că trăiesc într-un spaţiu indefinit şi infinit, refugiaţi în propria linişte protejată parcă de o providenţă divină.

Dacă te condamni la viaţă sau la lipsa ei nu e o constrângere, ci o opţiune. Viaţa este relativă, nuanţată într-o paletă de realităţi diferite, fiindcă e învăluită într-o ceaţă de iluzii şi, în acelaşi timp, îmbogăţită de speranţă sau viciată de ignoranţă. Este dreptul liberului tău arbitru să-şi făurească în suflet un vulcan sau o fântână arteziană.

 

 “Pluteşte drept înainte, şi dacă

          pământul pe care-l cauţi nu există

         încă, fii sigur că Dumnezeu îl va

         crea într-adins pentru a-ţi răsplăti

         îndrăzneala.”

                         Regina Izabela 

                         către Cristofor Columb

 

Dona Sasarman

P.S.: Pentru porţii mai dese de introspecţii şi resurse pentru fiecare zi, te invit să te alături pe Facebook comunităţii Life Avenue, aici: www.facebook.com/LifeAvenue

Nu există Comentarii încă.

Lasa un Comentariu