Cum sa nu-ti mai porti trecutul prin lume

tumblr_mo9o6nfuny1sqbzrwo1_500

tumblr_mo9o6nfuny1sqbzrwo1_500Covârşitor lucru este să te laşi pradă conştiinţei care-ţi şopteşte că timpul ţi-a luat-o înainte, că ţi-ai ratat şansa. Îţi petreci viaţa construind bariere şi ziduri care să-ţi ţină dorinţele departe de concretul prezentului. Aşa că te mulţumeşti cu visarea, ca supapă de siguranţă pentru setea de transcendere a neajunsului de a fi om.

Trăim într-o iluzie constantă a unei lumi care nu există. Prea des, realitatea noastră nu e echivalentă cu ceea ce este. Rămânem blocați într-un Matrix al trecutului și viitorului, în alternative îmbietoare ale cum ar fi trebuit să fie sau cum va fi “atunci când”. În cazul perioadelor apuse, obsesia regretelor ne împiedică să ne înfruntăm tenebrele, să ne însuşim responsabilitatea prezentului, să ne pricopsim cu consecinţe ale deciziilor. Aşa că mai bine le iau alţii, Dumnezeu sau pura întâmplare. Celor mai mulţi dintre noi, psihologia trecutului ne răpeşte dreptul la fericire şi la a savura viaţa cu toate simţurile. Nu, clipa acum e searbădă, în comparaţie cu dulcea nostalgie a ce-am avut şi ce-am pierdut.

Cu alte cuvinte, nu vezi peisajul din cauza ruinelor. Toate motivele, toate scuzele, toate obstacolele care-ți spun că ruinele nu pot fi folosite pentru a-ţi reconstrui destinul sunt neasumări şi poticnire în frică. Îţi lași trecutul să te definească, când ai puterea de a alege o cale proaspăt scoasă din cutie. Greutatea portofoliului de eşecuri te opreşte din a o lua de la capăt în prezent.

În aceste momente de război interior cu trecutul, ai două cărţi în mânecă. Una blufează cu o promisiune falsă, iar cealaltă este mâna câştigătoare:

1. EVADAREA. Nu faci decât să negi momentele de eşec destinic în virutea tângurii că lecţiile de viaţă îţi depăşesc ritmul de a învăţa. Astfel că îţi păcăleşti sinele să rămână fixat în amorţire. Dacă nimic nu e real şi totul e lipsit de potenţial, o repetiţie absurdă a aceleiaşi piese de teatru, atunci resemnarea de a te deplasa prin lume ca o rană ambulantă este pecetea ta veşnică?

Dacă viaţa e un joc iresponsabil repetându-se la infinit, atunci suntem irevocabil pierduţi într-un mare vis, într-un roman cu un singur capitol, continuat de un epilog interminabil şi obositor. Atunci existenţa noastră, de la punctul în care trilogia “regretul, vinovăţia şi resentimentul” şi-a instaurat domnia, n-ar mai avea semnificaţie şi nici valoare.

2. ÎNFRUNTAREA. Nu te poţi elibera de regrete decât trăind situaţia care le-a generat, chiar dacă retrăirea vine sub alte forme şi chipuri. Nu-ţi poţi purifica obsesiile decât înfruntându-le şi nu poţi dobândi decât acele lucruri pe care ai renunţat să le controlezi. Recuperează esenţialul pe care l-ai rătăcit sau ai să te trezeşti într-o bună zi însingurat de aspiraţii, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva.

Constanta vieții este alegerea: de a avea curajul să mergi înainte sau să te întorci și să-ți cauți un refugiu. Alegerea de a rămâne nemișcat, în timp ce viața trece prin fața ochilor tăi. Câteodată, în dialogul tău interior neîncetat, te convingi că nu ai nicio opțiune, când de fapt, exact opusul este real: întotdeauna există o alegere. Nu e prea târziu să sfidezi semnele necruţătoare ale timpului. Aliat îţi este vitalitatea pe care o trezeşte în tine dorul de a relua viaţa de unde ţi-a lăsat-o frica.

A avea un trecut e inevitabil, a rămâne prizoneriul lui e o opţiune. După cum se spune, atunci când schimbi felul în care priveşti lucrurile, lucrurile pe care le priveşti se schimbă. Trezirea din marele vis înseamnă să nu mai cauţi soluţii la nevrozele tale în trecutul care ţi-a fost însăşi pricina nevrozei. Foloseşte experienţele dureroase pentru a-ţi alimenta înţelepciunea şi nu rănile.

Decât să-ţi blestemi trecutul, iartă-l deplin. Atunci când ştii că toate experienţele sunt parte din design-ul vieţii tale, îţi permiţi luxul de a ierta. Depăşeşte-ţi nevoia de a te simţi ofensat de alegerile şi comportamentele celorlalţi şi lasă-i să fie aşa cum sunt. Pacea clipei de faţă se simte mult mai bine.

Reîntoarcerea la timpurile apuse se justifică pentru două scopuri: îmbogăţire şi învăţare. Primul poate servi drept izvor al resurselor, care să-ţi împrospăteze reuşitele. Pentru că tot ce ai nevoie pentru a-ţi trăi un obiectiv ai mai trăit cândva, lasă-te purtat către acele experienţe şi lasă-te reinventat de noile lor puteri. Cealaltă raţiune a rememorării e gustul dulce al înţelegerii. Înţelegerea tragediilor destinice, a neputinţelor cu care genele te-au înzestrat, a nedreptăţilor care te-au declarat victimă fără drept de apel. Nu-ţi mai pierde timpul făcând recensăminte ale greşelilor. Pierdut în contabilizări birocratice, nu mai vezi ce este şi ce ar putea fi. Experienţele trecute sunt doar o comoară nepreţuită, de resurse şi învăţări, care pot şlefui diamantul din tine.

Cel mai mare avantaj al trecutului este că se scurge în fiecare clipă. Vintage-ul are farmec doar în arta fotografiei, nu şi în modul în care-ţi porţi sinele prin viaţă. Nu e nimic sexy în ridurile emoţionale, în apatia care te locuieşte în fiecare zi şi care devine laitmotiv al relaţiei cu tine şi cu alţii.

Trecutul te ţine prizonier în tipare mentale. Obiceiul de a sparge tiparul reflecţiilor interminabile asupra evenimentelor din trecut se cultivă. Ieşi din mintea ta care se adapă din obsesia analizei şi observă punctual învăţăturile. Fii conştient că regretul îţi sabotează progresul, răsfăţul inactiv în suferinţă perpetuează seminţele durerii şi, peste toate, tiparele greşelilor se repetă, până când le desluşeşti semnalele. Metamorfozează iraţiunile trecute în moduri sănătoase de manifestare, cum ar fi capacitatea de a te înzestra cu iubire matură şi filtre noi de luare a deciziilor.

Devino expert în dezicerea de trecut. Da, chiar se poate. Dacă te aperi cu orice preţ de nou, de străin, regresând spre trecut, te scalzi în aceeaşi nebunie ca cel ce se identifică cu noul, fugind complet de trecut. Tu te înstrăinezi de trecut, iar celălalt – de viitor. Fii sincer cu tine: oricât de imposibil pare rehab-ul comportamental, de fiecare dată timpul limpezeşte cenuşiul eşecului. Mai devreme sau mai târziu, tot depăşeşti metehnele întâmplărilor trecute. Privind mai atent, cu ochiul înţeleptului care îşi atribuie meritul de a transgresa erorile, vei întrezări alt tipar: al strategiei tale de succes în vindecarea trecutului. Cum ai făcut tranziţia de la înverşunare la detaşare? Cum ai te-ai epurat de regrete şi lamentare?

Ştiinţa a dat undă verde scurtăturii de la trecut către prezent. Validează-ţi strategia prin care te-ai dezis şi până acum de stereotipii. Dacă te decizi să o exersezi conştient, ajungi expert în dezicerea de trecut.

Prima reţetă pentru fericire este: evită sa meditezi prea mult asupra trecutului.” ~ Andre Maurois

Dacă fericirea prezentului nu te-a ales, alege-o tu pe ea. Dacă leacul salvator al clipei prezente nu s-a oprit pe strada ta, du-te şi bate-i la uşă. Nu uita, succesul e o stare interioară! Asumă-ţi să faci în fiecare zi un pas către dorinţa nestăvilită de împlinire, în timp ce laşi frica în urmă cu un zâmbet ironic.

A crede că poţi să-ţi depăşeşti o condiţie care te constrânge devine o profeţie de autoîmplinire. În schimb, devoţiunea faţă de limite creează oameni limitaţi. Potenţialul pe care-l ţii în spatele cortinei nu mai vrea să-şi risipească talentul în anticamera vieţii. Dezleagă-l de blestemul de a căuta zei în ceilalţi, în timp ce-şi reneagă propriul zeu. Permite-i să-şi aprindă strălucirea în întuneric, să-şi presare măreţie în banal. Să-şi parieze viaţa mediocră pe o scenă de teatru care găzduieşte valsul celor mai înalte visuri. Totul este posibil, împotriva tuturor raţiunilor trecute. Tu eşti cel care poate reda drepturi depline finalului fericit de poveste. 

Cu tot dragul și încrederea ancorată în clipa prezentă,

Dona Sasarman

 

P.S.: Pentru a programa o ședință de coaching sau consiliere, contactează-mă la dona@lifeavenue.ro sau 0745.655405

(3) Comentarii

  • Ionela
    13 Feb 2014

    Forta trecutului e puternica in mintea omului. Ii da identitate si un sentiment al sigurantei. Dar si siguranta asta e iluzorie, pentru ca il inrobeste in vechi tiparuri, exact asa cum si spus tu. Felicitari pentru inspiratie si talentul sublim al scrisului!

  • Lolly
    13 Feb 2014

    “Trecutul aparţine celor fără viitor, aşa după cum viitorul aparţine celor fără trecut.” Marius Torok

    • Bray
      29 Mar 2015

      Eu cred ca trecutul se acectpa .adica ceea ce spun si nemtii. Pe mine trecutul ma invata in fiecare zi cate ceva si sincer, nici nu as vrea sa-l rezolv. Are rostul lui in viata noastra si ne ajuta sa nu-l repetam, sa adaugam mereu cate ceva la el, e o parte din noi.

Lasa un Comentariu