Cum sa ne punem fricile pe modul silentios

fear

fear

Mintea umană este un depozitar neobosit de anxietăți moștenite genetic sau copiate în mod conștiincios de la figuri autoritare din mediul său. Ridicat pe un piedestal, obiectul fricii apare ca un zmeu cu şapte capete care devine tot mai ameninţător, pe măsură ce este alimentat cu puterea atenţiei.

De fiecare dată când îți iei avânt să înfrunți umbrele care eclipsează reuşita, această întruchipare fabuloasă a forţelor răului îţi temperează elanul. În loc să te laşi doborât într-o înfruntare de puteri inegale, poţi încerca să descoperi ce se află la baza furiei aparent impenetrabile a monstrului şi să devii coach-ul lui. Astfel, vei afla că există şi o altă perspectivă asupra punctului culminant dintr-un basm de succes, poate mai puţin palpitantă, dar cu siguranţă mai eficientă.

Bătălia cu fricile vânătoare de slăbiciuni umane este epuizantă şi necesită rezerve de energie uneori infinite. Dar îmblânzirea lor înseamnă dobândirea unor aliaţi în lupta pentru izgonirea umbrelor. Sau cel puţin acesta este scopul îndrăzneţ pe care poți cu încredere să-l atingi, dacă te laşi purtat de puterea intenţiei tale. De ce? Pentru că nicio frică din lista de mai jos (sau din orice altă listă) nu e la fel de mare ca dorinţa de a reuşi!   

1. Frica de eşec

Nu vă temeţi de perfecţiune, n-o s-o atingeţi niciodată. ~ Salvador Dali 

Și dacă nu există eșec, ci acest concept e doar o reprezentare interioară a răspunsurilor venite din exterior? Atunci de ce să n-o înlocuiești cu altă interpretare? Nu poți eșua, poți doar să produci rezultate. De aici încolo depinde de tine ce alegi să faci cu rezultatele pe care le produci. E mai bine să te arunci cu capul înainte și să experimentezi, decât să stai pe margine și să asiști la derularea filmului monoton al vieții tale, imobilizat de fobia evaluării sociale sau a eşecului.

O mare parte dintre oamenii de succes l-au obținut din încăpățânare oarbă și dorință nestăvilită de a reuși. Și au reușit tocmai pentru că nu și-au îmaginat viața fără realizarea acelui obiectiv. Pentru ei, nu exista alternativă, iar nereușitele erau lecții învățate și strategii debifate de pe lista încercărilor. O lecţie valoroasă se ascunde în spatele replicii lui Thomas Edison dată unui reporter care l-a întrebat cum s-a simțit când a eșuat de 25.000 de ori în încercarea de a inventa o baterie alcalină: „Dar nu am eșuat. Astăzi cunosc 25.000 de metode de a nu face o baterie”.

2. Frica de dezaprobarea celorlalţi

Atunci când îţi hrăneşti monstrul cu tot felul de scenarii – că ceilalţi te vor considera ridicol, că nu vei reuşi să obţii susţinerea oamenilor, că aclamarea mulţimii şi ridicarea în slăvi a rezultatelor tale este un drog indispensabil – există riscul de a aluneca în prăpastia obsesiei.

Zece persoane vor avea zece păreri diferite despre rezultatul pe care l-ai produs. Niciuna nu te defineşte pe tine sau valoarea ta intrinsecă, ci reflectă interpretările oamenilor bazate pe sistemul lor de credinţe şi experienţe.

Poate este momentul să ieși din propria minte şi chiar să ceri alte păreri. Este opinia altcuiva o reproducere identică a anticipării catastrofale din mintea ta? Reasigurarea oamenilor că ai potenţialul şi abilităţile necesare pentru a-ţi pune proiectul pe roate te va scoate brusc din teroarea paralizantă, care îţi va părea apoi de-a dreptul absurdă.

3. Frica de nesiguranţă

Oamenii nu sunt nicicând mai nesiguri ca atunci când devin obsedați de temerile lor, sacrificându-și visurile ~ Norman Cousins

Comoditatea prezentului este cea mai prudentă variantă oferită de ego. Dacă în ciuda promisiunii confortului din prezent, vocea interioară nu vrea sub nicio formă să devină silențioasă, îți asumi riscul nesiguranţei. Cicero spunea că îngrijorarea este total inutilă. Nu are niciun sens să te stresezi pentru lucruri pe care nu le poți controla, tocmai pentru că rezultatul nu depinde de tine. Dacă, în schimb, te îngrijorezi pentru lucruri aflate sub controlul tău, atunci poți foarte bine să te relaxezi, pentru că ai deja totul sub control. Îngrijorarea îți risipește energia pe care ai vrea s-o canalizezi spre atingerea altor obiective, îţi fură buna-dispoziţie şi te ţine ocupat nefăcând nimic.

Care e cel mai grav lucru care ți se poate întâmpla dacă te abandonezi în fața necunoscutului și îți iei angajamentul de a accepta cu detașare deznodământul acestui moment? Și câte pierzi acum, în vârtejul grijilor? Așadar, ce ai putea trăi chiar în acest moment, în locul neliniștii și nerăbdării?

4. Frica de schimbare

Poate ţi-ai transformat frica într-un cult al inacţiunii şi neputinţei, care te convinge din start că nu poţi schimba nimic. Aceste limite impuse de subconştient îţi determină acţiunile şi devin astfel o profeţie împlinită. 

Fiecare experienţă semnificativă care contribuie la transformarea vieţii necesită schimbare. Dacă știi exact cum să-ți atingi scopul, poate că nu ți-ai setat un scop suficient de înalt. Crezi că toţi cei care au renunţat la autoargumentarea incapacităţii în favoarea perseverenţei în schimbare au ştiut cum o să reuşească? Află poveştile lui Steve Jobs sau a lui Michael Jordan şi lasă-te inspirat de ele.

5. Frica de propriile gânduri

Una dintre cele mai mari provocări este liniştirea minţii. Dar te-ai gândit vreodată că teama poate fi un semnal al creierului că exact obiectul fricii e cel pe care îl doreşti cel mai mult? Nu ne intimidează lucrurile şi oamenii cărora nu le acordăm importanţă. Dimpotrivă, atunci când tânjim către ceva, chiar şi inconştient, creierul nostru ne trimite un semnal materializat în senzaţia de frică. Visarea cu ochii deschişi la cele mai grandioase lucruri care ne stârnesc instantaneu un climax emoţional este atunci blocată de convingerile limitative, de primejdia ieşirii din zona de confort.

E nevoie sa mergi în direcţia în care te conduce frica. Cum altfel vei asista la împlinirea celor mai arzătoare dorinţe ale tale?  Drumul nu este mai anevoios decât resemnarea în patima amară a nemulţumirii tale. Epifania finală este dovada că obstacolele pot fi comori deghizate, iar limitele propriului orizont le proiectezi singur.

6. Frica de a încerca

Diferenţa dintre imaginea terifiantă a obiectului fricii şi depăşirea ei este un singur pas: încercarea. Dacă îţi transpui cea mai înaltă motivaţie în acţiune sau când pur şi simplu te arunci în groapa cu lei, reducându-ţi forţat panica la tăcere, afli ori că leii nu erau la fel de înspăimântători ca în coşmarul tău, ori că jos te aştepta, de fapt, un câmp de flori. În momentul acela realizezi că temerile nu sunt reale, ci sunt plăsmuiri ale minţii tale. Frica îşi croieşte pânza care îţi acaparează toate simţurile, doar atâta timp cât îi permiţi. Ea poate să se risipească într-o fracţiune de secundă, printr-un singur cuvânt: acţiune.

Acţiunea îţi va transfera încrederea de la comoditatea lipsei de control la convingerea că eşti arhitectul expresiei „totul e posibil”. Dacă reuşeşti să-ţi atenuezi reacţiile de anxietate doar o singură dată, tot procesul va fi un joc de domino: e suficient să dărâmi o frică, pentru a prinde curajul să le înfrunţi şi pe celelalte. Şi asta pentru că i-ai demonstrat creierului tău că deciziile, determinarea şi acţiunile îţi construiesc realitatea, şi nu limitările care te împiedică să fii fericit.

 

Acestea sunt câteva dintre fricile care îi împiedică pe majoritatea oamenilor să fie sinceri cu privire la cine sunt ei cu adevărat, în relaţia cu ei înşişi şi, implicit, cu ceilalţi. Eu m-am hotărât că mai mare decât frica e dorinţa de a-mi urma chemarea. Catalizatorul pentru explorarea vieţii dincolo de frică vine la pachet cu două concepte: dorința și asumarea tenebrelor din spatele confortului prezent.

Următoarea comparaţie prin vizualizare e o metodă rapidă și sigură prin care să decizi eliberarea de frică:

A.       Tânjești să-ți atingi obiectivul suficient de mult încât să-ți asumi riscul incomodului necunoscut? Atunci înfruntă acele tenebre care, nu uita, sunt doar născociri ale minții. De cealaltă parte a iluzoriului coșmar se află viața pe care ți-o dorești.

B.      Îţi trăieşti restul zilelor exact in situația in care ești acum, cu sporadice jonglări care te vor trage ca un magnet către același rezultat. Ești mulțumit cu acest scenariu?

Închide ochii și vizualizează, pe rând, aceste două filme ale vieţii tale. Observă imaginile vizuale de pe scenă, sunetele, senzațiile corpului tău și emoțiile pe care le trăiești. În congruența dintre ele se află răspunsul tău revelator. 

Doar atunci când intri in confruntare directă cu fricile închipuite sub formă de personaje malefice din basme, poți ajunge să cunoști cu adevărat ce înseamnă să ai puterea în propriile mâini și, în același timp, să fii liber. 

Cu drag,

Semnatura Dona Sasarman

(11) Comentarii

  • oana
    18 Nov 2013

    Comentariu
    Foarte interesant articol.Citindu-l mi-am dat seama ca mintea ne poate fi prieten sau dusman. Depinde de noi ce alegem.
    Multa inspiratie in continuare.

  • gabi
    18 Nov 2013

    din pacate uni folosesc,puterea mintii doar sa-si faca rau :(

  • Dona
    18 Nov 2013

    Dar asta până în ziua în care realizează că în puterea lor stă și să-și facă bine. De multe ori se întâmplă atunci când le ajunge cuțitul la os, la fel cum mi s-a întâmplat și mie.. însă crede-mă, mult mai bine e mai târziu decât niciodată.

  • Andrei
    18 Nov 2013

    Dar si cand vine acea zi in care sa te hotarasti sa iti infrunti fricile, nu te mai opresti! E mai greu de facut primii pasi, e drept.

  • anu
    18 Nov 2013

    Exista carti/articole despre asta ?

    • Dona
      18 Nov 2013

      Există foarte multe resurse pe care le poți consulta pentru mai multe detalii. Eu îți recomand cărțile care conțin tehnici de NLP pentru vizualizarea obiectivelor și eliberarea fricilor (consultă scrierile lui Anthony Robbins sau Richard Bandler) sau texte mai spirituale, cum sunt cele ale lui Wayne Dyer sau Deepack Chopra :)

  • Stefan Anton
    18 Nov 2013

    Foarte clar si sincer articolul, eu imi regasesc frica de esec, frica de dezaprobare si frica de a incerca. Cred ca fiecare dintre noi resimte aceste frici intr-o masura sau alta. Am o intrebare, ce te faci daca iti doresti, dar nu iti doresti suficient de mult? Cum faci sa dai forta acelei dorinte? Felicitari, un articol revelator!

    • Dona
      18 Nov 2013

      Cred ca dorința insuficientă este lipsa unei mize, a unui motiv puternic care să-ți mobilizeze resursele, cu orice preț. Se întâmplă ca oamenii să se trezească din amorțeala doar în urma unui eveniment traumatizant sau spre sfârșitul vieții, cand e puțin cam târziu, părerea mea. Îmi place extrem de mult povestea lui Ivan Ilici, de Lev Tolstoi, care a avut o revelație pe patul e moarte: “What if my whole life was wrong?”

    • Dan
      20 Nov 2013

      Cred ca fricile au si un anume sens in doze mici. Buna intrebare. Am observat destul de des asta la multi oameni. Eu compensez prin a avea dorinte multe si mai mici care nu necesita foarte mult efort :) si cateva mari.

  • Dona
    20 Nov 2013

    Aşa e, frica/ emoţia în doză mică te poate motiva la acţiune. Frica i-a ajutat şi pe strămoşii noştri să supravieţuiască, pentru că activează în creier răspunsul „luptă sau fugi” (fight-or-flight).

  • Ana
    21 Nov 2013

    Foarte interesant articolul, Dona. Un pic dureros de lucid pentru cei care au sinceritatea sa isi recunoasca mai mult de “o frica”… Ma aflu printre acestia, insa nu pot sa nu remarc faptul ca dorintele mai putin intense pot sa fie si frici ascunse, un fel de lup imbracat in blana de oaie… Cred ca uneori aceste dorinte reprezinta tot chingi care ne tin in zona de confort… Ma intreb cate lucruri sau experiente pierdem intre timp…sau oameni!! Sau au aceste dorinte rolul de a ne echilibra viata si de a nu trai mereu la “superlativ”?

Lasa un Comentariu